A trai 80 de ani este mult sau putin? Daca avem 18 ani si ne gandim ca vom muri la 80, suntem linistiti, mai avem inca mult. Daca avem 79 de ani, vai! ce repede au trecut – o secunda. Exista o teorie conform careia omul traieste fix o secunda, restul e imaginatie. Nu stiu cine este autorul acestei idei, nici ce presupune ea, nici daca are vreo logica …. insa, se spune ca in clipa morti vedem totul, toata viata intr-o secunda. Sa fim oare toti in ultima clipa a vietii si tot ceea ce am trai pana acum sa fie doar o imaginatie? Aiurea, aberatii de miez de noapte.
Cat ar trebui sa traim? 50 de ani? 100 de ani? 1000 de ani? 1 milion de ani? Ne-ar ajunge un milion de ani, pentru a spune cu mana pe inima ca suntem satui de viata? Normal ca depinde de multi factori, de implinirea nevoilor fundamentale, dar daca presupunem ca totul este O.K. si au trecut cei 1 milion de ani? – Nu, sa nu creada cineva ca 1 milion de ani e prea mult. Se inseala daca crede asa ceva. Este blocat la fizicul prezent, nu a folosit mintea prea mult si s-a complacut in acest ciclu vicios de viata – moarte, cilcu nenorocit.
As vrea sa nu mor niciodata. Da, chiar as vrea. Asa cum este viata as vrea sa traiesc, caci atat timp cat gandesc exist, si cat gandesc simt si inteleg si caut si descoper, si traiesc. Cuvinte. Sa fie doar atat? Si de ce as dori sa mor? Caci daca mor nu mai stiu nimic, nici bune, nici rele. Din pacate exista si lucruri grave, situatii in care moartea este preferabila vietii, dar nu vreau sa vorbesc despre asta. Ci despre viata, cat de amarata ar fi ea, dar nu dincolo de acel hotar al amaraciunii.
Niciodata nu am reusit sa inteleg de ce o lume intreaga accepta moartea ca fiind ceva normal. De ce o lume intreaga nu viseaza macar la mai mult. Nu am inteles, si nici nu voi intelege, si am vazut multe, am trecut prin multe, dar tot nu accept faptul ca intr-o zi voi muri. Si pot spune ca nici 1 milion de an nu mi-ar fi de ajuns, dar ar fi mult mai bine decat un potential 70.
Cineva insa mi-a dat peste cap toata filozofia zicand: “un om poate trai in 50 de ani cat altul intr-un milion“. Am stat, am rumegat informatia, si am tras concluzia ca asa este. Am dus firul ideii mai departe si am inteles ca acum am 44 de ani fizici, dar mai am cateva sute de ani in virtuali, caci si trairile din imaginatie si vis tot viata sunt.
Ma intreb doar daca nu cumva in imaginatie nu traim mai intens decat in real? Nu pot da un raspuns, dar ma intreb: cati ani trebuie sa traiasca un om pentru a spune: “sunt satul de viata!”, asta in conditii normale de viata, nu in apogeul amaraciunii.
P.S. Eu am gasit in Biblie o alinare la dorinta mea de a nu muri: Paradisul. Cred in Dumnezeu, cred ca daca voi fi credincios voi ajunge acolo si voi trai acolo pentru eternitate. Dar si daca nu exista asa ceva, ce pierd daca cred in asta?
totusi Creatorul tuturor lucrurilor era imposibil sa nu ne lase ceva scris pentru noi oamenii.Adica a creat tot si nu lasa ceva si pentru noi? e ilogic.Da,Dumnezeu a lasat biblia ca fiind ceea mai curata si mai buna carte din intreg universul.Eu cred tot ceea ce este scris,mai ales cand vad aplicatii scrise acolo care mi se intampla intr-un mod personal.
Bucur recently posted..Inna – Endless
Nu stie nimeni cat traieste, oricand poti muri, de aceea trebuie sa iti traiesti si viata . Bucura-te de fiecare zi ca si cum ar fi ultima .
Alin recently posted..Recomandarea de sambata : Bonnie and Clyde (1967)
Bine ai venit Alin!
Sfatul tau e bun, si merita urmat.
Totusi, nu poti sa nu te gandesti la faptul ca intr-o zi vom muri, si nu vom mai fi, si pana si amintirea altora despe noi va disparea.
Atâta timp cât trăieşti pe acesct pământ ca şi cum ai fin în Paradis, ve trăi mult şi liniştit. Pământul pentru mulţi dintre noi este Paradisul, pentru ceilalţi – aceştia vor trebui să plece cât mai curând. Ceilalţi care nu regăsesc Paradisul pe Pământ sunt cei ce nu se iubesc pe ei, nu iubesc viaţa şi natura şi se autodistru pe ei şi ceea ce este în jur. Noroc că natura are o mare putere de autovindecare…
Eu cred că de noi depinde cât trăim, Dumnezeu ne lasă să ne bucurăm dacă vrem asta, dacă vrem să murim, ne ia la EL.
Jorjette recently posted..Tristeţea, trăire care duce destinul în întuneric
Mie una nu mi-e de-ajuns, oricat de mult ar fi. Mi se pare ca viata trece prea repede, ca nu am apucat sa traiesc suficient incat sa pot spune ca m-am plictisit.
andreea iulia toma recently posted..O povestioara ce mi-a placut
Incredibil cat de mult ma regasesc in gandurile tale, nu ma satur de viata,asa cum e ea cu bune si rele, vad lucrul asta ca pe o minune si sincer as dori sa tina vesnic. Nu inteleg cum unii se resemneaza in fata mortii.
Nice recently posted..Cinci intrebari despre blogging
Nici eu nu ii inteleg, iar mai presus de toate nu ii inteleg pe sinucigasi.